Ghid pentru părinții de copil hiperactiv

24 martie 2024

Aproape toți copiii au momente în care comportamentul lor scapă de sub control. Se pot agita fără oprire, pot face zgomot la nesfârșit, refuză să-și aștepte rândul și se pot izbi de tot ce le iese în cale. Alteori, par că merg în derivă, ca și cum ar fi într-o visare continuă, cu ochii deschiși, incapabili să acorde atenție sau să termine ceea ce au început. Astfel de reacții apar ocazional la majoritatea copiilor, dar, pentru unii copii, aceste comportamente sunt mai mult decât o problemă ocazională.

Copiii cu Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) au astfel de comportament mult mai frecvent și cu o intensitate mult mai mare, astfel încât interferează cu capacitatea lor de a trăi o viață normală.

Conform cifrelor globale, ADHD afectează până la 10% dintre copiii de vârstă școlară, în vreme ce în România în jur de 200000 de copii și adolescenți ar fi afectați de această tulburare. Băieții sunt mai frecvent diagnosticați cu ADHD, tulburarea fiind însoțită de multe ori și de alte probleme, precum cele de învățare și de limbaj.

Pe de altă parte, atunci când copilul prezintă o serie de semne și simptome din tabloul clinic al Tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție, prezente în majoritatea timpului, în toate situațiile – acasă, la școală și la joacă – este timpul unei evaluări mai atente din partea unui specialist pentru că poate fi vorba de ADHD.

Este important ca părinții unui copil hiperactiv să cunoască în profunzime ce înseamnă acest diagnostic și să aplice cele mai bune metode pentru a gestiona situațiile frustrante, uneori copleșitoare, generate de creșterea și educarea micuțului lor.

Părinții au la dispoziție o multitudine de informații pentru a învăța cum să modeleze comportamentul copilului hiperactiv, a depăși provocările zilnice și a aduce mai mult calm în familie. Ghidul de față reprezintă un astfel de suport, explicând în detaliu ce înseamnă Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție și ce metode și instrumente pot folosi părinții unui copil hiperactiv, pentru a asigura creșterea sa în bune condiții și valorificarea potențialului său.

Ce inseamna un copil hiperactiv?

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, sau ADHD, este o afecțiune care se caracterizează prin dificultăți de concentrare, de control al comportamentelor impulsive și tendința copilului de a se afla în continuă mișcare, ignorând regulile și instrucțiunile. Este adevărat că majoritatea copiilor de vârste mici pot fi, din când în când, distași, neliniștiți și neatenți la cerințele părinților și ale profesorilor. Totuși, copiii cu ADHD se comportă în acest fel mult mai des decât alți copii de vârsta lor, iar incapacitatea lor de a se controla, de a se concentra și de a îndeplini sarcinile în moduri adecvate vârstei le aduce multiple neajunsuri. Astfel, un copil cu ADHD poate avea dificultăți semnificative de a face ceea ce se așteaptă de la e la școală sau acasă, precum și conflicte mai frecvente și probleme de relație cu cei de vârsta lui. Mai mult decât atât, copilul hiperactiv poate fi mai expus riscului de accidente, din cauza agitației și lipsei sale de atenție.

ADHD este o tulburare cronică, ce afectează creierului și face dificil pentru copii să-și controleze impulsurile și comportamentul. Ca atare, copiii cu ADHD pot fi catalogați frecvent drept copiii- problemă și sancționați, excluși sau învinovățiți de rele intenții. Mai îngrijorător este faptul că etichetarea de ”copil cu ADHD” este pusă adesea aleator oricărui copil care este mai neastâmpărat, prea energic sau care nu respectă regulile. Totuși, trebuie ținut cont de faptul că Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție este un diagnostic serios, care nu se poate pune cu ușurință și necesită evaluări și teste specifice.

Pe de altă parte, odată diagnosticat, copilul hiperactiv poate beneficia de tratamente eficiente pe termen lung, care să îi permită să ducă o viață sănătoasă și fericită. Important de subliniat este faptul că într-un plan terapeutic pentru un copil cu ADHD, rolul părinții, personalul educațional și psihologul au un rol esențial, ca îndrumători și modelatori ai comportamentului copilului. Când un copil este diagnosticat cu ADHD, toți cei responsabili de creșterea și educarea sa trebuie să se informeze și să se formeze, la rândul lor, ca să știe cum să îl abordeze. Mai mult decât atât, copilul are nevoie de sprijin și mediere, pentru evitarea conflictelor și excluderii din grupurile de colegi (la grădiniță sau la școală).

Lăsat netratat, ADHD poate provoca probleme grave, pe tot parcursul vieții, de la performanța școlară scăzută și conflicte cu cei din jur la încălcarea legii, relații eșuate și incapacitatea de a păstra un loc de muncă la maturitate

Cauze și factori de risc pentru ADHD

ADHD nu are o singură cauză. De obicei, o multitudine de factori contribuie la apariția acestei tulburări. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie (AAP), acești factori pot include:

O predispoziție genetică

ADHD apare adesea la mai mulți membri ai unei familii, așa că poate fi presupusă o cauză genetică. De exemplu, dacă un copil este hiperactiv, există o posibilitate de 25% ca și unul dintre părinții săi să aibă ADHD. De asemenea, și frații unui copil cu ADHD pot fi diagnosticați cu această tulburare.

Modul de funcționare a creierului

Diferite zone ale creierului ne controlează capacitatea de a acorda atenție și concentrarea. Persoanele cu ADHD pot prezenta niveluri mai scăzute de funcționare în aceste zone ale creierului.

Leziuni la cap

Dacă copilul a suferit un traumatism cranian, care a afectat eventual zonele de control al impulsurilor sau cele implicate în atenție și concentrare, acest lucru poate contribui la diagnosticul său de ADHD.

Mediul prenatal și prematuritatea

Evenimentele prenatale și perinatale pot crește riscul copilului de a avea ADHD. Dacă părinții consumă alcool sau fumează, riscul de a avea copil cu ADHD crește. Bebelușii născuți prematur au, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.

Intoxicarea cu plumb și alte substanțe

În cazuri rare, expunerea copilului la toxine din mediul său – în special expunerea la plumb – poate crește riscul de a avea ADHD. Potrivit AAP, alergenii alimentari, coloranții alimentari și zahărul nu cresc riscul de ADHD, așa cum se credea în mod eronat anterior.

Copii hiperactivi simptome

Simptomele Tulburării hiperactive cu deficit de atenție se împart în două mari grupe, așa cum sugerează chiar numele afecțiunii:

Simptom predomninant lipsa de atenție, probleme de concentrare și de a rămâne în sarcină: copiii pot părea că visează adesea cu ochii deschiși și au dificultăți legate de organizare.
Simptom predominant hiperactivitatea/impulsivitatea: copii au probleme legate de controlul impulsurilor și simt nevoia să se miște mereu, trecând continuu de la o activitate la alta.

Unii copii cu ADHD prezintă mai degrabă deficit de atenție, alții sunt predominant hiperactivi.

Copiii care au doar deficit de atenție, fără hiperactivitate, nu au probleme de control al impulsurilor și nu se mișcă excesiv. Deoarece nu perturbă sala de clasă sau alte activități, este posibil ca simptomele lor să treacă neobservate. Această formă de ADHD este mai frecventă în rândul fetelor.

Copiii hiperactivi pot fi atenți, pot prinde din zbor lucruri, pot avea chiar o memorie bună și multe interese, dar nu pot sta linștiți, sunt în continuă mișcare și au frecvent un comportament impulsiv. Sunt grupul cel mai puțin comun și sunt adesea mai de vârste mai mici.

Majoritatea celor care primesc un diagnostic de ADHD au o combinație a ambelor tipuri de comportamente, ceea ce le îngreunează funcționarea la școală sau în diferite activități educaționale și recreative, putând crea în plus conflicte acasă sau cu colegii.

Pentru a îndeplini criteriile unui diagnostic de ADHD, simptomele trebuie să interfereze cu viața de zi cu zi a copilului, afectându-i performanțele, echilibrul personal și relațiile.

Prin definiție, caracteristicile tipice ADHD trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani. Poate fi identificat de timpuriu, chiar și la preșcolari.

Simptomele asociate deficitului de atenție includ:

Greșeli frecvente, lipsă de interes pentru detalii
Dificultăți de concentrare
Distractibilitate cresută
Copilul nu pare să asculte când i se vorbește direct
Are dificultăți în respectarea instrucțiunilor
Are probleme de organizare
Evită efortul susținut
Este uituc, pierde mereu lucruri

Simptome asociate cu hiperactivitatea:

Copilul este foarte agitat, are probleme de a rămâne într-un loc sau de a-și aștepta rândul
Este în mișcare constantă, ca și cum ar fi „acţionat de un motor”
Aleargă și se cațără excesiv, pare neobosit
Face zgomot, are dificultăți de a desfășura activități în liniște
Nerăbdare extremă, are dificultăți să aștepte
Vorbește excesiv sau întrerupe alte persoane
Acționează și vorbește frecvent fără să se gândească

Poate avea comportamente impulsive de risc, precum alergatul în stradă fără a verifica mai întâi traficul

Copil hiperactiv 1 an

La copiii foarte mici, ADHD este dificil de diagnosticat, deoarece nu există criterii privind simptomele care indică ADHD la bebeluși, de exemplu.

Cu toate acestea, există cercetări limitate care arată că anumite caracteristici ale comportamentului copilului mic pot corela cu un diagnostic de ADHD în viitor. De exemplu:

Copilul poate prezenta semne de întârziere a limbajului, în special între 9 și 18 luni
Copilul poate prezenta semne de întârziere motorie și dificultăți de mers între 9 și 18 luni
S-ar putea să descrieți copilul ca fiind „dificil”, ”mofturos” sau ”încăpățânat”.

Copil hiperactiv 2 ani

Unii copii prezintă semne mai clare de Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție încă de la 2 ani deși este greu să trasezi la această vârstă o limită clară între un comportament normal și unul hiperactiv sau lipsit de atenție. Majoritatea copiilor mici au foarte multă energie, vorbesc excesiv, sar de la o activitate la alta și se distrag ușor. Sunt nerăbdători și pot face crize din cauza unor lucruri minore.

Pentru a suspiciona prezența ADHD, profesioniștii se concentrează pe controlului emoțional al copilului sau lipsa controlului.

Mai exact, emoționalitatea negativă timpurie (răspuns slab la stres, intoleranță la frustrare și tendința de a reacționa cu emoții ample) este înalt predictivă pentru ADHD.

Copiii mici cu ADHD plâng în mod constant și au dificultăți de auto-liniște; sunt furiosi, agitați și greu de controlat; au probleme cu hrănirea, cad frecvent, au dificultăți legated e somn; nu tolerează regulile și frustrarea.

În plus, dificultățile de concentrare, mișcatul excesiv și impulsivitatea mai mare pot fi observate chiar și la copilul mic, completând tabloul care sugerează un diagnostic de ADHD.

Totuși, Academia Americană de Pediatrie recomandă ca diagnosticul de ADHD să nu fie pus la copiii mai mici de 4 ani, dar acest lucru nu înseamnă că ADHD la copii mici nu este real. Există diferențe reale, identificabile în creierul unui copil cu ADHD care sunt prezente încă de la naștere.

Copil hiperactiv 3 ani

La copiii de peste 3 ani, pe lângă simptomele observate deja la copiii mai mici, precum dificultatea de a se calma, intoleranță la frustrare, impulsivitate, agitație, pot apărea și comportamente opoziționiste sau provocatoare.

Copiii cu ADHD pot manifesta comportamente mai agresive și mai intense emoțional atunci când sunt frustrați, pot să aibă chiar ieșiri violente și să lovească alți copii. Când li se prezintă sarcini provocatoare, cum ar fi puzzle-uri cu piese lipsă sau ceva mai dificile, copiii de 3-4 ani suspecți de ADHD pot avea izbucniri emoționale ample, cu multă furie, comparativ cu semenii lor neurotipici. Mai mult decât atât, preșcolarii cu ADHD fac crize, plâng sau țipă în mod regulat din cauza unor motive minore.

De asemenea, copiii cu ADHD pot renunța mai repede la îndeplinirea sarcinilor, dacă li se par prea dificile.

Copil hiperactiv 4 ani

La copilul de peste 4 ani, simptomatologia ADHD devine clară, copiii având în ceneral o combinație de hiperactivitate și dificultăți de atenție. Toate simptomele tipice enumerate mai sus ies în evidență. În plus, copiii pot prezenta sensibilitate emoțională exagerată și semne de copleșire. Mulți copii cu ADHD ignoră regulile, par indisciplinați, capricioși și nepoliticoși. S-ar putea să își facă prea multe griji, pentru cele mai mici lucruri și să aibă mai multe dificultăți când vine vorba de diferite tranziții. De asemenea, sunt extrem de sensibili la critici și la feedback-ul corectiv, care le pot determina crize de furie. Acești copii sunt copleșiți de sentimentele lor și le este greu să se calmeze.

Reacțiile copilului sunt excesive, complet disproporționate față de eveniment și/sau neadecvate contextului. Criza poate dura 20 de minute sau mai mult, iar copilul are probleme să se calmeze singur și poate chiar să riposteze

Copiii mici cu ADHD sunt, de asemenea, extrem de iritabili și predispuși la izbucniri agresive și de furie. Preșcolarii cu ADHD au tendința să facă ”cum vor ei”, să-și impună punctul de vedere și să-i controleze pe ceilalți, reacționând cu mai multă ostilitate, furie și agresivitate atunci când sunt supărați.

Riscul de a primi plângeri din partea colegilor, altor părinți sau cadrelor didactice este mai mare la părinții de copii cu ADHD.

Îngrijirea copilului hiperactiv

Părinții trebuie să participe la formări speciale și consiliere, pentru a putea îngriji în mod adecvat un copil hiperactiv. Următoarele recomandări trebuie să fie respectate astfel încât să se obțină cea mai mare eficiență, cu cele mai mici riscuri:

Furnizați așteptări, direcții și limite clare și consecvente

Copiii cu ADHD trebuie să știe exact ce așteaptă alții de la ei. Nu se descurcă bine în situații ambigue, care le impun să „citească printre rânduri”.

Stabiliți un sistem de disciplinare eficient

Părinții trebuie să învețe metode de disciplină proactive, nu reactive, să răsplătească și să întărească comportamentele adecvate sau de dorit și să limiteze comportamentele necorespunzătoare, folosind alternative, cum ar fi pierderea unor privilegii. Este important ca toate persoanele care au grijă de copil să cunoască și să respecte tehnicile comportamentale recomandate și să fie consecvente.

Ajutați-vă copilul să învețe din greșelile sale

Consecințe negative pot apărea în mod natural în urma anumitor comportamente ale unui copil hiperactiv. Cu toate acestea, copiii cu ADHD au dificultăți în a face legătura între comportamentele lor și aceste consecințe. Părinții își pot ajuta copilul cu ADHD să facă aceste conexiuni și să învețe din greșelile sale.Cum să sporești încrederea copilului tău

Petreceți zilnic cu copilul un timp de calitate

Pentri că primește frecvent feedback negativ, încrederea în sine a copilului cu ADHD poate fi erodată. Momentele speciale petrecute cu părinții, fie că este vorba de o ieșire, de jocuri sau doar de interacțiune pozitivă, îl pot ajuta să se întărească și să păstreze o imagine pozitivă de sine.

Evidențiați succesele copilului, oricât de mici

Faceți eforturi pentru a observa când copilul este atent sau când face ceea ce ar trebui să facă. Spuneți-i copilului că s-a comportat bine, apreciați-i efortul și rezultatele. Acest lucru poate îmbunătăți stima de sine a copilului și îl poate învăța să aprecieze îmbunătățirile treptate, mai degrabă decât să fie prea dur cu el însuși.

Spuneți-i copilului că îl iubiți și îl susțineți necondiționat

Chiar dacă sunt zile în care vă este dificil să faceți acest lucru, copilul are nevoie mereu de reasigurări, dar și de o comunicare emoțională. Este important să îi vorbiți de emoțiile și dificultățile pe care le aveți, dar întotdeauna într-o manieră în care îl reasigurați de dragostea pe care i-o purtați.

Ajutați- vă copilul cu abilitățile sociale

Copiii cu ADHD pot fi respinși de semeni din cauza comportamentelor hiperactive, impulsive sau agresive. Părinții își pot ajuta copilul să-și facă prieteni și să învețe să coopereze cu ceilalți.

Identificați punctele forte ale copilului și susțineți-l în acele direcții

Mulți copii cu ADHD au puncte forte în anumite domenii precum arta, atletismul, computerele sau abilitățile mecanice. Ajutându-i să dezvolte aceste puncte forte, copiii pot dobândi un sentiment de mândrie și împlinire, care contribuie la consolidarea stimei de sine.

Somnul la copilul hiperactiv

Până la 70% dintre copiii cu ADHD suferă de probleme cu somnul. Aproape jumătate din părinții unui copil cu ADHD spun că acesta are probleme de somn moderate până la grave.

Multor copii cu ADHD le este greu să adoarmă noaptea și să aibă un somn continuu, fără întreruperi. Un copil hiperactiv poate avea un grad mai mare de anxietate, se poate teme de întuneric sau își poate face griji legat de diferite lucruri de pe parcursul zilei. Având adesea probleme în mediul școlar, intrând în conflicte sau fiind frecvent admonestat, un copil cu ADHD poate dezvolta o serie de temeri, care îi afectează somnul. Anxietatea și depresia sunt mai frecvente la copiii cu ADHD și pot afecta somnul acestora.

Medicația folosită pentru ADHD poate interfera uneori cu somnul, de exemplu provocând insomnie ca efect secundar.

O bună igienă a somnului, respectarea unor rutine sănătoase, poate administrarea unor suplimente de melatonină (dacă medicul le recomandă) pot fi de folos pentru reglarea somnului la copilul hiperactiv.

De subliniat este faptul că la copiii cu ADHD pare să existe un risc mai mare e a devolta tulburări de somn, cum ar fi apneea obstructivă în, sindromul picioarelor neliniştite şi mişcările periodice ale membrelor în somn (PMLS). Astfel de probleme trebuie abordate și rezolvate, pentru a asigura un somn bun copilului hiperactiv.

Alimentația copilului hiperactiv

Unele dovezi sugerează că copiii cu ADHD pot avea niveluri scăzute de acizi grași esențiali. Cu toate acestea, studiile timpurii nu au concluzionat în mod constant că suplimentarea cu acizi grași omega-3 în dietele copiilor cu ADHD va îmbunătăți comportamentul. Un echilibru de acizi grași omega-3 și acizi grași omega-6 epoate fi cel mai bun la pentru sănătatea generală, inclusiv la copiii cu ADHD. Unele cercetări arată că deficiența de omega-3 ar produce două simptome la copiii cu ADHD:

Sete excesivă
Nevoia crescută de a urina

Totuși, sunt necesare mai multe cercetări în acest domeniu.

Recomandările dietetice generale pentru copii includ fructe și legume, cereale integrale, fasole, carne slabă și pește.

Mulți părinți se întreabă dacă zahărul, aditivii alimentari și coloranții artificiali contribuie la ADHD. Deși cauzele ADHD sunt încă necunoscute nu este o dovadă clasă că aditivii și coloranții ar acea de a face cu ADHD. Totuși, părinți pot limita sau elimina sursele de coloranți artificiali și aditivi alimentari și diminua zahărul, observând dacă apare vreo îmbunătățire în comportamentul copilului.

Excesul de cofeină și consumul excesiv de fast-food și alte alimente cu valoare nutrițională slabă pot determina copiii să manifeste un comportament similar cu ADHD. Băuturile energizante, foarte populare în rândul copiilor pot agrava simptomele ADHD.

Mulți copii cu sensibilități alimentare pot prezenta simptome ADHD după ce sunt expuși la anumite alimente. Unele dintre alimentele comune care pot provoca reacții ADHD includ lapte, ciocolată, soia, grâu, ouă, fasole, porumb, roșii, struguri și portocale. Dacă există o astfel de sensibilitate, părinții trebuie să discute cu dieteticianul sau cu medicul pentru a stabili o dietă corectă.

Eliminarea produselor alimentare procesate și o dietă sănătoasă cu alimente proaspete și sănătoase pot optimiza sănătatea și bunăstarea copilului.

Copil hiperactiv la gradiniță

Grădinița poate fi o provocare pentru copilul hiperactiv, pentru părinți și pentru educatori. Dacă nu există încă un diagnostic de ADHD, micuțul ar putea fi etichetat drept un copil problemă, pentru că se poate dovede de nestăpânit. Grădinița este un loc unde copiii încep să socializeze, deprind primele reguli, fac activități educaționale, iar toate aceste aspecte pot fi problematice la copilul cu ADHD. În primul rând că va fi tot timpul în mișcare, cu un risc crescut de accidente, nu va urma regulile și instrucțiunile, nu va vrea să își aștepte rândul. Ar putea deveni agresiv cu alți copii sau să intre frecvent în conflicte, ar putea face crize ample. Va fi dificil să finalizeze sarcinile și va avea tendința să treacă de la o activitate la alta. Iar dacă intervine și deficitul de atenție, va interacționa greu cu cei din jur și nu se va concentra decât la ce îl interesează. Toate aceste aspecte pot face parte din portretul copilului hiperactiv la grădiniță. Este adevărat că ne așteptăm la cei mici să nu respecte regulile, să fie în continuă mișcare și să facă tantrumuri. Dar la copilul hiperactiv toate acestea sunt mult exagerate și permanente.

Tocmai de aceea ar fi util ca diagnosticul de ADHD să existe la intrarea copilului la grădiniță sau să fie pus pe parcurs, pentru a permite o intervenție individualizată și a evita etichetările și respingerea, care pot afecta imaginea de sine a copilului pe termen lung. Cu toate acestea, nu este ușor să pui acest diagnostic unui copil mic, iar medicii trebuie să procedeze cu grijă și să aplice cât mai multe instrumente înainte de a se pronunța.

Tratamentul pentru copiii foarte mici cu ADHD nu este același ca pentru copiii mai mari. Pentru copiii mici, formarea și consilierea părinților sunt preferabile, nu medicamentele. Programele de formare pentru părinți îi învață pe aceștia cum să încurajeze comportamentele pe care doresc să le vadă la copii. Părinții sunt, de asemenea, învățați cum să răspundă atunci când copiii încalcă regulile sau nu urmează instrucțiunile. Educatorii trebuie să fie, de asemenea, informați despre posibiul diagnostic al copilului, astfel încât să se poată documenta și să folosească strategiile cele mai potrivite pentru abordarea sa.

Copil hiperactiv la școală

Cum este lesne de înțeles, ADHD poate afecta învățarea. Un copil hiperactiv are adesea dificultăți la școală, dar nu înseamnă că nu poarte reuși în plan școlar.

Există multe lucruri pe care atât părinții, cât și profesorii le pot face pentru a ajuta copiii cu ADHD să prospere la clasă.Este important ca ei să cunoască slăbiciunile și punctele forte ale fiecărui copil, apoi venind cu strategii creative, să-l ajute să se concentreze, să rămână în sarcină și să învețe la capacitate maximă.

Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), este important ca părinții, profesorii și furnizorii de servicii psihologice și medicale să lucreze împreună pentru a ajuta copilul să reușească la școală.

Câteva instrumente utile pot fi:

Oferirea unui spațiu liniștit și unui timp suplimentar copilului pentru a finaliza testele
Un plan de management al comportamentului care se desfășoară între casă și școală (de exemplu, un copil poate primi puncte sau jetoane de la profesori, care pot fi schimbate cu privilegii acasă, cum ar fi să se uite la televizor sau să folosească un computer)
Un program cu o structură clară acasă: un timp consecvent pentru teme (cu pauze programate) și o zonă special amenajată pentru copilul cu ADHD, care să permită desfășurarea în condiții optime a activității de pregătire școlară.

De asemenea, poate fi utilă crearea unor liste de verificare care să le amintească de ceea ce ar trebui să pregătească pentru școală în fiecare zi.

Copil hiperactiv tratament

Cercetările arată că o abordare combinată de medicație și terapie comportamentală este cel mai eficient tratament pentru copilul hiperactiv.

Pentru cazurile moderate până la severe de ADHD, prima linie de tratament este de obicei medicația.

Medicamentele pentru ADHD numite psihostimulante, cresc cantitatea unor substanțe chimice din creier, îi ajută pe copii să se concentreze și le reduc impulsivitatea și hiperactivitatea.

Există două clase principale de medicamente stimulatoare:

Medicamente pe bază de metilfenidat: Ritalin, Methylin, Concerta, Metadate, Daytrana Patch
Medicamente pe bază de dextroamfetamină: Adderall, Vyvanse, Dexedrine

Formulele cu eliberare imediată sunt eficiente pentru aproximativ 4 ore, în vreme ce formulele cu eliberare prelungită durează până la 14 ore.

Există două tipuri de medicamente care nu sunt stimulente care pot ajuta la atenuarea simptomelor ADHD. Sunt utile pentru copiii care nu răspund la medicamentele stimulatoare sau care suferă de efecte secundare adverse de la acestea.

Atomoxetina (comercializată ca Strattera) face parte dintr-o clasă de medicamente numite inhibitori ai recaptarii norepinefrinei.
Noradrenalina este o substanță naturală din creier care este necesară pentru a controla comportamentul.
Clonidina (Catapres, Nexicon) și guanfacina (Tenex) sunt numite agonişti alfa-adrenergici.

Aceste medicamente au fost dezvoltate pentru a scădea tensiunea arterială crescută, dar la dozele administrate copiilor pentru ADHD, acestea afectează rareori tensiunea arterială. Atât clonidina, cât și guanfacina sunt disponibile într-o versiune cu eliberare de 24 de ore (Kapvay și Intuniv) și sunt uneori folosite pentru trata ticurile.

În sfârșit, acizii grași omega pot fi, de asemenea, de ajutor pentru ADHD, deși nu la fel de folositori precum stimulentele sau alte medicamente.

Terapiile comportamentale îi ajută pe copii să-și controleze comportamentul impulsiv și să fie mai bine organizați. De exemplu, copiii care întâmpină dificultăți în a termina lucrurile și a-și păstra organizarea pot învăța tehnici de finalizare a sarcinilor, de a ține evidența sarcinilor și de a-și termina temele școlare.Terapeuții îi pot ajuta pe copii să dezvolte abilități sociale, emoționale și de planificare.

Când un copil este suficient de mare, terapia cognitiv-comportamentală îl poate ajuta să-și controleze comportamentele prin înțelegerea modului în care este influențat de propriile gânduri și sentimente.

Formarea părinților este, de asemenea, foarte importantă. În cadrul unor cursuri, unor ședințe de consiliere sau coaching, părinții învață cele mai bune modalități de a răspunde la problemele de comportament ale copilului hiperactiv.

Terapia de interacțiune părinte-copil și alte forme de formare a părinților îi învață pe părinți cum să lucreze cu copiii lor pentru a cultiva comportamente bune, minimizând în același timp pe cele impulsive sau neatente. Stimulați de o întărire pozitivă, copiii care au scăpat de sub control prea strict pot învăța să-și controleze comportamentul și să se bucure de relații mai satisfăcătoare cu părinții și profesorii.

Listele de verificare sunt un bun instrument pe care părinții îl pot folosi pentru a oferi organizare copilului și a-l monitoriza. Acestea pot fi utile pentru orice, de la ieșirea la timp din casă dimineața până la efectuarea temelor după școală și până la rutina de culcare. Deoarece pașii necesari pentru îndeplinirea unei sarcini nu sunt adesea evidenți pentru copiii cu ADHD, definirea lor clară, în scris, face ca sarcina să fie mai puțin descurajantă și mai realizabilă.

Un punct la fel de important este sprijinul școlar particularizat, pe care cadrele didactice îl pot acorda copilului cu ADHD, pentru a se descurca mai bine și a se putea adapta la școală. Planurile de tratament școlar includ adesea un Program Educațional Individualizat (IEP).

Părinții și profesorii îi pot învăța pe copiii mai mici să își gestioneze mai bine atenția, comportamentul și emoțiile. Pe măsură ce cresc, copiii ar trebui să învețe să-și îmbunătățească atenția, să-și diminueze agitația și să-și crească gradul de autocontrol.

Părinții se pot alătura unui grup de sprijin pentru copii cu ADHD, pentru a obține actualizări despre tratament și alte informații.

Activități pentru copii cu deficit de atenție

Jocurile active sunt o modalitate excelentă pentru copii de a-și consuma energia, de a se menține în formă și de a se distra.

Jocurile active pot fi deosebit de bune pentru copiii cu ADHD. Exercițiile zilnice sunt acum cunoscute a fi benefice pentru ADHD, stimulând funcția creierului și bunăstarea psihologică și fizică a copiilor noștri. De asemenea, poate ajuta somnul, care poate fi o zonă cu probleme pentru copiii noștri.

Jocurile de mișcare, cele sportive, activitățile de grup ajută la consumarea energiei și diminuarea hiperactivității. Artele marțiale, gimnastica, înotul, tenisul, echitația sunt printre cele mai bune activități sportive pentru copiii cu ADHD, dar și alte sporturi pot fi foarte utile.

Copiii cu ADHD au o serie de calități care trebuie fructificate în cadrul activităților:

Creativitate. Copiii cu ADHD pot fi minunat de creativi și imaginativi. Copilul care visează cu ochii deschiși și are multiple gânduri diferite simultan poate deveni un maestru în rezolvarea problemelor, un izvor de idei sau un artist inventiv.

Flexibilitate. Deoarece copiii cu ADHD iau în considerare o mulțime de opțiuni în același timp, ei nu se fixează pe o singură alternativă și sunt mai deschiși la idei diferite.

Entuziasm și spontaneitate. Copiii cu ADHD sunt rareori plictisiți! Sunt interesați de o mulțime de lucruri diferite și au personalități pline de viață.

Energie și unitate. Când copiii cu ADHD sunt motivați, se străduiesc din greu să reușească. De fapt, poate fi dificil să le distragi atenția de la o sarcină care îi interesează, mai ales dacă activitatea este interactivă sau practică.

Terapia acvatică pentru copilul hiperactiv

Terapia acvatică poate da rezultate excelente pentru copiii cu ADHD, din multiple motive:

ajută la consumarea energiei și poate diminua tendințele impulsive și hiperactive și crește gradul de concentrare
oferă limite clare în care copilul să se manifeste, introduce structură și disciplină în viața sa
este o modalitate excelentă de relaxare și diminuare a anxietății
oferă un cadru pentru relațiile copilului cu alți coechipieri de vârsta sa

Terapia cu apă poate stimula eliberarea unor neurotransmițători, precum:

dopamina, responsabilă de starea de bine, sentimemtul de a fi recompensat, eliberarea de stres, reglarea dispoziției și creșterea motivației
norepinefrina care reglează, de asemenea, dispoziția și eliberează stresul, ajută la creșterea concentrării, atenției și vigilenței fiind în mod special utilă la copiii cu ADHD

Imersia în apă activează sistemul nervos parasimpatic, care ajută la relaxarea corpului după o perioadă de pericol sau stres. La copilul hiperactiv activarea sistemului nervos parasimpatic este benefică pentru îl poate ajuta să se pună pe ”pauză” pentru o perioadă, acest sistem fiind responsabil de odihnă și digestie.

În timpul terapiei acvatice, copiii cu ADHD pot îndeplini sarcini care le solicită concentrarea pe anumite cerințe, reducând importanța altor stimuli. De exemplu: copilul s-ar putea scufunda în apă, să scoată diverse obiecte și să le aranjeze pe marginea piscinei sau bazinului, în funcție de categorii de culoare, formă etc.. Repetarea acțiunii îi ajută copilului să se concentreze asupra ei, iar fiecare scufundare oferă câteva secunde de liniște care fac posibilă centrarea atenției pe sarcinile date.

Terapia acvatică poate face parte din programul de tratament pentru copilul hiperactiv, care vizează îmbunătățirea modului în care copilul funcționează în toate domeniile vieții – social, emoțional, școlar etc.

Surse:

Ultimele articole