Dispraxia la copii: ghid informativ

Ce este dispraxia?

Dispraxia este o tulburare neurologică ce afectează mișcarea și coordonarea, în care mesajele trimise de la creier către mușchi sunt întrerupte. De obicei, este identificată încă din primii ani de viață, dar poate apărea și mai târziu, în urma unei boli sau a unei leziuni cerebrale.

Dispraxia afectează efectuarea unor sarcini precum scrisul de mână sau legarea șireturilor, dar și abilitățile motorii cum ar fi prinderea unui obiect sau mersul pe bicicletă.

Există câteva tipuri diferite de dispraxie:

Dispraxie motorie – care provoacă probleme cu abilități precum scrisul, îmbrăcarea sau săritura coardei
Dispraxie verbală – care provoacă probleme cu vorbirea
Dispraxie orală – care provoacă probleme cu mișcările gurii și ale limbii

Deși unii copii pot depăși această condiție, majoritatea continuă să experimenteze dificultăți de mișcare ca adolescenți și adulți. Tratamentul poate ajuta la îmbunătățirea funcționării lor pe măsură ce cresc.

Dispraxia la copii: cauze și simptome

CAUZE

Mișcarea și coordonarea sunt procese complexe ce implică numeroase părți ale creierului. Orice problemă în acest proces poate duce la dificultăți în realizarea mișcărilor. Motivul pentru care unii copii dezvoltă dispraxie este necunoscut. Poate exista o componentă genetică, iar copiii născuți prematur par să fie la un risc mai mare. Dispraxia poate apărea și în urma leziunilor cerebrale cauzate de boli, accident vascular cerebral sau alte accidente.

Au fost identificați un număr de factori de risc ce cresc probabilitatea unui copil de a dezvolta dispraxie, inclusiv:

Nașterea prematură, înainte de săptămâna 37 de sarcină
O greutate mică la naștere
Istoric familial de dispraxie, deși nu este bine definit care gene sunt implicate în această condiție
Consumul de alcool sau droguri ilegale de către mamă în timpul sarcinii

SIMPTOME

Dispraxia la copii se manifestă printr-o serie de simptome care implică dificultăți în coordonarea mișcărilor și abilităților motorii. Aceste simptome pot varia în funcție de severitatea afecțiunii și de vârsta copilului.

Dificultăți motorii

Copiii cu dispraxie motorie pot întâmpina probleme în coordonarea mișcărilor fizice precum mersul pe scări, șutul mingii sau săritul. Ei pot realiza o sarcină motorie la un moment dat și să nu mai fie capabili să o repete ulterior. Acești copii au adesea dificultăți în învățarea mișcărilor noi.

Probleme de coordonare

Copiii cu dispraxie pot părea neîndemânatici sau stângaci, întâmpinând dificultăți la scriere, la abținerea nasturilor sau la alergare și sărituri. Aceste dificultăți pot determina copilul să evite activitățile pe care le găsește dificile.

Dificultăți de dezvoltare

Copiii cu dispraxie pot avea întârzieri în atingerea unor etape de dezvoltare precum mersul, mâncatul și îmbrăcarea de unul singur.

Probleme Orale

Copiii cu dispraxie orală pot avea dificultăți cu alimentația, în principal cu masticația și înghițirea.

Probleme verbale

Copiii cu dispraxie verbală întâmpină dificultăți în coordonarea mușchilor pentru a produce sunete și cuvinte clare. Ei pot vorbi lent, cu pauze frecvente, și pot avea o intonație neuniformă sau monotonă.

Simptome Adiționale

Copiii cu dispraxie pot avea o rezistență fizică scăzută, probleme de concentrare și atenție, dificultăți în urmarea instrucțiunilor și probleme de organizare. De asemenea, pot întâmpina dificultăți în socializare și pot dezvolta probleme comportamentale din cauza frustrării legate de simptomele lor.

Chiar dacă un copil prezintă simptome de dispraxie, acest lucru nu afectează inteligența sau abilitățile cognitive ale acestuia.

Cu sprijin adecvat și intervenții terapeutice, mulți copii cu dispraxie pot să-și îmbunătățească coordonarea și abilitățile motorii și să ducă o viață activă și împlinită.

Dispraxia la copii: tratament

Dispraxia este o afecțiune complexă ce necesită o abordare multidisciplinară pentru o gestionare eficientă. Deși nu există un tratament care să vindece complet dispraxia, o serie de terapii și strategii pot ajuta copiii să-și îmbunătățească mișcările și coordonarea și să gestioneze mai bine dificultățile.

Terapia ocupațională

Terapeutul ocupațional pediatric va evalua abilitățile copilului în activități cotidiene precum folosirea tacâmurilor, îmbrăcarea, utilizarea toaletei și scrierea. Prin terapia ocupațională, copilul poate învăța să descompună mișcările complexe în părți mai mici și să le exerseze regulat.

Psihoterapia

Un terapeut poate lucra împreună cu micuțul, îngrijitorii și cadrele didactice pentru a găsi strategii eficiente de gestionare a problemelor. Acest lucru poate include adaptarea sarcinilor pentru a le face mai ușoare și furnizarea de asistență suplimentară în școală, în special pentru lucrările scrise.

Fizioterapia

Fizioterapeutul pediatric poate elabora un plan de terapie personalizat care să includă activități pentru îmbunătățirea mersului, alergării, echilibrului și coordonării. Aceste activități sunt concepute pentru a spori abilitățile motorii generale ale copilului.

Logopedia

Dacă micuțul are probleme cu vorbirea, logopedia poate fi utilă. Un terapeut specializat în vorbire și limbaj poate evalua și asista copilul în găsirea celor mai bune modalități de comunicare, inclusiv exerciții pentru mișcarea buzelor sau a limbii și practicarea anumitor sunete.

Atenție! Orice terapie sau intervenție trebuie abordată cu prudență și discutată întotdeauna cu un specialist înainte de a fi implementată! Scopul principal al terapiilor este de a ajuta copilul să-și dezvolte strategii care îi ușurează viața și să-și îmbunătățească abilitățile motorii și de coordonare.

Kinetoterapia

Kinetoterapia, sau terapia prin mișcare, joacă un rol crucial în tratamentul dispraxiei la copii. Această terapie se concentrează pe îmbunătățirea abilităților motorii și coordonării, esențiale pentru realizarea activităților zilnice.

Printre beneficiile kinetoterapiei se numără:

Dezvoltarea abilităților motorii: Kinetoterapia ajută copiii cu dispraxie să-și dezvolte și să-și îmbunătățească abilitățile motorii, cum ar fi echilibrul, coordonarea, și agilitatea. Prin exerciții specifice, copiii învață să-și controleze mișcările corpului în mod mai eficient.
Exerciții personalizate: Un kinetoterapeut va evalua nevoile individuale ale fiecărui copil și va dezvolta un set de exerciții personalizate, menite să ajute copilul să-și îmbunătățească dexteritatea, forța și coordonarea.
Încurajarea independenței: Kinetoterapia nu doar că ajută la îmbunătățirea abilităților motorii, dar încurajează și independența copilului. Prin îmbunătățirea acestor abilități, copiii cu dispraxie pot deveni mai încrezători și mai autonomi în efectuarea sarcinilor zilnice.
Sesiuni interactive și motivante: Sesiunile de kinetoterapie sunt proiectate să fie interactive și distractive, menținând interesul copilului. Jocurile și activitățile bazate pe mișcare sunt utilizate pentru a menține copilul interesat și motivat pe parcursul terapiei.

Important! Orice terapie sau intervenție trebuie abordată cu prudență și discutată întotdeauna cu un specialist înainte de a fi implementată! Scopul principal al terapiilor este de a ajuta copilul să-și dezvolte strategii care îi ușurează viața și să-și îmbunătățească abilitățile motorii și de coordonare.

Hidroterapia în dispraxia la copii

Hidroterapia, sau terapia prin înot, poate fi extrem de benefică pentru copiii cu dispraxie, ajutându-i să-și îmbunătățească abilitățile motorii într-un mediu sigur, motivant și distractiv.

Copiii cu dispraxie pot întâmpina dificultăți specifice mediului acvatic, precum întârzieri în inițierea mișcărilor, probleme de coordonare a mișcărilor fine (de exemplu, a-și pune boneta de înot sau ochelarii), probleme emoționale sau sociale în grupuri, dificultăți de percepție și organizare.

Pentru a ajuta copiii cu dispraxie în sesiunile de înot, este important să se utilizeze tehnici pozitive de încurajare și motivare, care mențin o atmosferă relaxantă. Stabilirea unor obiective realiste și atingerea lor prin descompunerea sarcinilor în pași mai mici facilitează învățarea. De asemenea, utilizarea unor instrucțiuni clare, simplificate, atât vizuale cât și verbale, poate ajuta copilul să înțeleagă și să execute sarcinile propuse.