ADHD la copii: ghid informativ despre deficitul de atenție

ADHD? Ce înseamnă?

Deși este normal ca un copil să uite ocazional tema pentru acasă sau să viseze cu ochii deschiși, aceste comportamente pot fi, de asemenea, semne ale ADHD. Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD), sau tulburarea de deficit de atenție, este o afecțiune neurologică care apare adesea în copilărie. Studiile indică faptul că un procent semnificativ dintre copiii școlarizați prezintă semne de ADHD.

Copiii cu ADHD pot avea dificultăți în a-și inhiba răspunsurile spontane și impulsive, fie că este vorba de mișcare, vorbire sau nivelul de atenție. Viața cu un copil cu ADHD aduce provocări, dar există strategii și resurse care vă pot ajuta să navigați prin această călătorie. Abordarea empatică și înțelegerea sunt esențiale pentru un mediu în care copilul tău să prospere și să se simtă înțeles și iubit.

Important! ADHD este o formă de neurodivergență, ceea ce înseamnă că modul în care funcționează creierul copilului cu ADHD este pur și simplu diferit, nu defect! Abordarea cu empatie și adaptarea la nevoile specifice ale micuțului pot face o diferență semnificativă în viața lui.

Tipuri de ADHD

ADHD în care predomină neatenția

Copiii cu această formă de ADHD au dificultăți în a rămâne concentrați pe o sarcină, par că visează cu ochii deschiși și pot avea probleme de organizare, sunt ușor distrași și pot uita instrucțiunile sau sarcinile pe care le au.

ADHD în care predomină hiperactivitatea și impulsivitatea

Acești copii sunt impulsivi și au dificultăți în a sta liniștiți. Ei se agită în scaune, având aparent o energie, pot acționa fără a se gândi la consecințe și pot avea dificultăți în a-și aștepta rândul.

ADHD combinat

Copiii cu prezentare combinată pot avea atât dificultăți de concentrare, cât și manifestări hiperactive sau impulsivitate.

ADHD: Cauze

Înțelegerea cauzelor deficitului de atenție poate ajuta părinții să abordeze mai bine această afecțiune și să ofere sprijin adecvat copiilor lor. Deși cauza exactă a ADHD rămâne încă un mister, cercetările sugerează că o combinație de factori genetici și influențe de mediu contribuie la apariția acestei afecțiuni.

Cauze genetice: ADHD pare să aibă o componentă genetică puternică. Dacă un copil are ADHD, există o probabilitate de 25% ca unul dintre părinți să aibă această afecțiune. De asemenea, dacă un frate sau o soră are ADHD, este posibil ca și alți frați să prezinte simptome similare.
Afecțiuni cerebrale: Anumite zone ale creierului sunt responsabile pentru capacitatea noastră de a ne concentra. Persoanele cu ADHD pot avea afectată funcționarea acestor zone ale creierului.
Leziuni cerebrale și accidentări: Un traumatism cranian semnificativ suferit de copilul tău poate contribui la diagnosticul de ADHD.
Mediu prenatal și prematuritate: Evenimentele din timpul sarcinii și nașterii pot crește riscul copilului de a dezvolta ADHD.
Mamele care consumă alcool sau fumează în timpul sarcinii sunt mai predispuse să aibă un copil cu ADHD. De asemenea, bebelușii născuți prematur au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.
Plumb și alte toxine: În cazuri rare, expunerea copilului la anumite toxine din mediul înconjurător, în special la plumb, poate crește riscul acestuia de a avea ADHD.

Deși mulți oameni își imaginează ADHD ca un copil hiperactiv care nu poate sta locului, realitatea deficitului de atenție este mult mai nuanțată.

ADHD este o afecțiune complexă și nu se manifestă la fel pentru toți copiii, variind în funcție de tip și gradul de severitate.

Simptome ADHD la copii

Simptome ADHD bebeluși

În primii ani de viață, copii trec prin numeroase schimbări și etape de dezvoltare, ceea ce face ca diagnosticarea cu ADHD înainte de 4 ani să fie dificilă. Cu toate acestea, studiile arată că semnele ADHD pot fi observate chiar și în perioada de sugar.

Bebelușul tău poate avea un temperament mai dificil, acești copii fiind deseori descriși ca fiind dificili și agitați. Pot prezenta semne de întârziere în dezvoltarea motorie sau a limbajului, în special între 9 și 18 luni.

Atenție! Deși un copil sub 4 ani nu va fi diagnosticat cu ADHD, există diferențe reale în creierul bebelușului care sunt prezente de la naștere! Dacă ai preocupări legate de simptomele bebelușului tău, este esențial să discuți cu pediatrul pentru a monitoriza semnele ADHD pe măsură ce copilul crește.

Simptome ADHD între 2 și 4 ani

Copiii cu ADHD pot manifesta reacții emoționale intense în situații provocatoare sau atunci când sunt supuși unor stimuli puternici. De exemplu, pot avea accese de furie neașteptate atunci când li se prezintă sarcini dificile sau în medii zgomotoase, cum ar fi petrecerile și alte evenimente. Aceste reacții sunt mai pronunțate decât la copiii neurotipici, crizele fiind mai lungi și mai dificil de gestionat. În plus, copiii cu ADHD pot fi extrem de sensibili la schimbări sau la feedback negativ. O simplă cerere precum să își pună o haină mai groasă poate declanșa o reacție puternică și exagerată.

Simptome ADHD peste 4 ani

Deși ne așteptăm ca cei mici să fie ușor distrasi și hiperactivi, comportamentele impulsive – cum ar fi cățărările periculoase sau insultele rostite fără a se gândi la consecințe – sunt cele care ies în evidență la preșcolarii cu ADHD. Până la vârsta de patru sau cinci ani, majoritatea copiilor învață să acorde atenție celor din jur, să stea liniștiți când li se cere și să nu spună tot ce le trece prin minte. Astfel, până când ajung la vârsta școlară, cei cu ADHD se disting de obicei prin toate cele trei comportamente: inatenție, hiperactivitate și impulsivitate.

Copiii care prezintă doar simptome de inatenție sunt adesea neglijați deoarece nu perturbă liniștea celor din jur. Cu toate acestea, simptomele au consecințe semnificative: pot intra în conflict cu părinții și profesorii pentru că nu urmează instrucțiunile, pot avea performanțe scăzute la școală sau pot avea neînțelegeri cu alți copii din cauza nerespectării regulilor.

ADHD este de obicei diagnosticat în timpul școlii primare, dar simptomele pot persista în adolescență. Un adolescent cu ADHD va avea dificultăți în menținerea atenției și concentrării și poate avea un comportament hiperactiv și impulsiv. Chiar dacă are intenții bune, s-ar putea să nu poată să asculte cu atenție și să nu își organizeze bine munca. Colaborarea în sporturi de echipă și alte activități poate fi dificilă, iar acțiunile impulsive pot cauza probleme cu părinții, profesorii și prietenii.

Important! ADHD se manifestă diferit la fete comparativ cu băieții. Deși fetele sunt mai rar diagnosticate cu ADHD, ele pot avea simptome mai puțin evidente, cum ar fi anxietatea, probleme cu memoria, dezorganizarea și lipsa de concentrare. Multe fete nu primesc un diagnostic oficial până la vârste adulte, ceea ce duce la consecințe pe termen lung!

Există un test de ADHD pentru copii?

Atenție! ADHD nu este doar o etichetă, ci reflectă particularități neurologice ale copilului tău, care poate avea dificultăți în a înțelege temele pentru acasă din cauza distragerilor din clasă sau în a-și finaliza sarcinile din cauza energiei ridicate. Este crucial ca evaluarea să fie efectuată de un profesionist cu experiență în ADHD la copii!

Tratament ADHD

Tratamentul ADHD la copii necesită o abordare complexă, adaptată nevoilor individuale ale fiecărui copil în parte. În funcție de severitatea simptomelor și de recomandările medicului, tratamentul poate include terapie medicamentoasă, terapie comportamentală, terapia acvatică și alte terapii alternative. Din fericire, există variante sigure și eficiente care pot ajuta atât copiii, cât și adulții să controleze simptomele deficitului de atenție și să prevină consecințele nedorite.

Important! Fără un tratament adecvat, copiii cu ADHD pot întâmpina dificultăți în școală, în relații de prietenie și în familie. ADHD netratat poate amplifica tensiunile dintre părinți și copii! Adolescenții cu ADHD prezintă un risc crescut de accidente auto! La adulți, ADHD netratat poate duce la rate mai mari de divorț și pierdere a locului de muncă!

Tratament medicamentos pentru ADHD

Medicamentele sunt adesea prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor ADHD. Acestea pot reduce hiperactivitatea, impulsivitatea și pot îmbunătăți capacitatea copilului de a se concentra. Este esențial să discuți cu medicul pediatru sau cu un specialist în psihiatrie despre opțiunile de tratament medicamentos și efectele secundare posibile.

Medicamentele pentru ADHD sunt bine stabilite și eficiente. Există două tipuri principale:
- Medicamente stimulante - metilfenidat și săruri de amfetamină
- Medicamente non-stimulante - atomoxetină, guanfacină și clonidină

Înainte de a începe tratamentul medicamentos, echipa medicală a copilului tău ar trebui să discute beneficiile și posibilele efecte secundare ale acestor medicamente. Este esențial ca medicul să monitorizeze în continuare evoluția copilului și orice efecte secundare. Majoritatea copiilor care beneficiază de medicamente pentru ADHD vor continua să beneficieze de ele și în adolescență. De fapt, mulți adulți cu ADHD constată că medicamentele pot fi de ajutor.

Terapie acvatică

Terapia acvatică, sau hidroterapia, implică exerciții și activități în apă, sub îndrumarea unui terapeut specializat. Programul de exerciții acvatice este structurat pe o perioadă de 8 săptămâni, cu două sesiuni de 90 de minute pe săptămână. Fiecare sesiune include exerciții aerobice de intensitate moderată și exerciții perceptuale-motorii în apă, concepute pentru a îmbunătăți coordonarea, echilibrul și forța. Acest tip de terapie poate ajuta la îmbunătățirea coordonării și echilibrului, având în același timp un efect calmant asupra copiilor cu ADHD.

Cercetările recente indică faptul că exercițiile fizice regulate pot avea beneficii asupra controlului inhibitoriu la copiii cu ADHD. Exercițiile fizice pot îmbunătăți funcționarea anumitor părți ale creierului și pot contribui la dezvoltarea abilităților motorii. De asemenea, este esențial să monitorizezi și să evaluezi periodic progresul copilului, pentru a ajusta tratamentul în funcție de nevoile sale.