Atunci când copilul tău este diagnosticat cu autism, este un moment de cumpănă, un punct de cotitură important pentru viața întregii familii. Primele reacții pot fi de confuzie și anxietate, uneori de negare, neputință, tristețe sau revoltă, pentru că existența ta și a celorlalți membri ai familiei ia o turnură complet neașteptată și dificilă. Te temi atât pentru copil, pentru experiențele sale viitoare și pentru integrarea sa în lume, cât și pentru modul în care tu și familia ta vă veți adapta la această situație provocatoare. În astfel de momente, este esențial să obții sprijin informațional și emoțional adecvat, pentru a putea construi un viitor pozitiv pentru tine, pentru copil și pentru întreaga familie
Despre autism s-au realizat numeroase studii, s-au scris multiple prezentări și este în continuare un subiect important de cercetare. Dar cele mai importante pentru părinții de copii cu autism sunt ghidurile, care au mai multe roluri:
Tulburarea de spectru autist (TSA) este o dizabilitate complexă de neurodezvoltare, ceea ce înseamnă că afectează modul în care se dezvoltă creierul copilului și, ca urmare, funcțiile sale cognitive, comportamentul și relațiile sale cu ceilalți. Autismul începe încă din perioada prenatală, deși unii copii cu autism ar putea să nu fie diagnosticați până când nu sunt de vârstă preșcolară sau chiar școlară, când semnele tulburării devin mai evidente.
Ceea ce pot observa, în primul rând, părinții de copii cu autism sunt modificări la nivelul a trei arii:
Vorbim despre o Tulburare de Spectru Autist pentru că există diferențe semnificative între copiii cu autism, în ceea ce privește deficitele în comunicare, abilitățile cognitive, abilitățile lingvistice și comportamentele.
Simptomele se dezvoltă pe un continuum de la medii (autismul înalt funcțional), la moderate sau severe.
Sindromul Asperger, de exemplu, care este inclus actualmente în cadrul TSA, este o formă de autism înalt funcțional, în care comportamentul este puțin afectat, abilitățile cognitive și limbajul pot fi normale, dar există dificultăți relaționale semnificative.
Alte forme de autism pot fi asociate cu deficiențe severe. Anterior, erau denumite cu diagnostice diferite, precum tulburarea pervazivă de dezvoltare, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată, sindromul Rett sau tulburarea dezintegrativă a copilăriei. Acestea sunt denumite acum ca TSA cu grade diferite de afectare, mergând, în cazurile severe, până la o lipsă totală de interes și interacțiune cu lumea din jur, comportamente bizare și afectarea profundă a abilităților de gândire și învățare.
Pentru diagnosticul TSA, medicul psihiatru va realiza observarea comportamentelor copilului, completată cu aplicarea unor teste. Există o serie de indicii, pe mai multe arii, pe care părinții de copii cu autism și specialiștii le pot observa și care ridică suspiciunea de TSA
Pentru copiii foarte mici, părinții își pot pune semne de întrebare dacă:
În această arie, copiii cu autism pot manifesta o serie de comportamente restricționate sau repetitive, precum și interese foarte specifice, care pot părea altora neobișnuite. Aceste comportamente și interese aparte ajută la un diagnostic diferențial între TSA și alte tulburări care vizează comunicarea și interacțiunea socială.
Printre comportamentele restrictive și/sau repetitive pe care le pot observa părinții de copii cu autism se numără:
În plus față de schimbările semnificative legate de ariile de mai sus, unii copii cu tulburare de spectru autist pot avea și alte probleme precum:
Mulți copii cu autism pot avea reacții neobișnuite legate de sunete, mirosuri, gusturi, aspectul lucrurilor sau anumite texturi.
Unii dintre ei sunt neobișnuit de sensibili la stimularea senzorială de orice fel, pot fi copleșiți de prea mulți stimul, evitând, fugind sau ascunzându-se dacă intră în contact cu lumini ori zgomote puternice, cu unele mirosuri/gusturi sau cu prea multă agitație. Alternativ, copiii cu autism pot căuta mai multă stimulare senzorială, pe care pot încerca o obțină lovind diverse obiecte, atingând și mirosind în mod excesiv lucrurile, etc.
Este important de reținut că ca anumiți copii cu autism pot să nu aibă toate simptomele enumerate aici sau să prezinte modificări de comunicare ori comportamentale care nu au fost incluse în listele de mai sus.
Copiii cu TSA pot avea, de asemenea, probleme medicale și alte tulburări de sănătate mintală, inclusiv anxietate, ADHD și depresie, cu simptome care pot fi confundate cu autismul.
Uneori, copiii cu TSA sunt diagnosticați în mod eronat cu o tulburare diferită, cum ar fi tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) sau tulburarea de opoziție -sfidare, iar, uneori, nu li se pune diagnosticul de autism.
De asemenea, există și situații în care copiii sunt sunt diagnosticați cu autism, când nu au, de fapt, o tulburare din acest spectru.
Pe lângă observarea copilului, există o varietate de instrumente de screening pe care pediatrii sau alți practicieni le pot folosi pentru a pune diagnosticul de autism. Unele sunt chestionare pe care le completează chiar părinții, iar altele sunt evaluări făcute de medici.
Pentru părinții de copii cu autism este important să înțeleagă diferențele dintre creierul acestora și creierul neurotipic.
Cercetările au arătat că există diferențe structurale și funcționale distincte în creierul persoanelor cu TSA.
Un studiu a constatat că substanța albă din creierul persoanelor cu TSA este mai dens împachetată decât în creierul neurotipic. Acest lucru ar putea indica faptul că există mai multe conexiuni între regiunile creierului la persoanele cu TSA, ceea ce ar putea contribui la capacitatea lor de a procesa informații în mod diferit.
Deși cauzele tulburării de spectru autist nu sunt pe deplin înțelese, cercetările au arătat că există anumite diferențe în creierul persoanelor cu TSA, legate în special de modul în care sunt procesate informațiile. Creierul este format din miliarde de neuroni care comunică între ei prin semnale electrice și chimice.
La persoanele cu autism, conexiunile dintre neuroni sunt diferite față de cei care nu prezintă această tulburare, ceea ce duce la respectivele diferențe în modul de procesare a informațiilor, afectând comportamentul și comunicarea.
O teorie este că persoanele cu TSA au o amigdală hiperactivă, respectiv acea parte a creierului care procesează emoțiile. Acest lucru poate duce la o sensibilitate crescută la stimuli senzoriali, cum ar fi zgomote sau lumini puternice. De asemenea, înțelegerea și răspunsul la indicii sociale, cum ar fi expresiile faciale sau tonul vocii pot fi mai dificile.
O altă teorie este că persoanele cu TSA au o conexiune mai slabă între cortexul prefrontal și restul creierului. Cortexul prefrontal este responsabil pentru funcțiile executive, cum ar fi planificarea, luarea deciziilor și controlul impulsurilor. O conexiune mai slabă între cortexul prefrontal și restul creierului poate face mai dificilă reglarea emoțiilor și a comportamentului.
Mai mult, cercetările au sugerat că pot exista diferențe în modul în care neurotransmițătorii precum serotonina și dopamina sunt procesați în creierul autist. Acești neurotransmițători joacă un rol cheie în reglarea stării de spirit, a comportamentului și a cogniției, astfel încât diferențele în procesarea lor ar putea contribui la profilul cognitiv unic observat la persoanele cu TSA.
Cercetările au arătat, de asemenea, că persoanele cu TSA pot avea diferențe în structura și funcția cerebelului, acea partea a creierului care controlează mișcarea și coordonarea. Acest lucru poate duce la dificultăți în ceea ce privește abilitățile motorii, cum ar fi echilibrul și coordonarea.
În ciuda acestor diferențe, copiii cu autism pot avea o gamă largă de abilități și puncte forte. Multe persoane cu TSA au înzestrări excepționale în domenii precum matematica, muzica sau arta. Un alt aspect al creierului autist este modul unic de gândire. Unele persoane cu autism se pot concentra pe termen lung asupra detaliilor și modelelor, ceea ce le ajută să rezolve probleme complexe, în special în domenii precum matematica, știința sau ingineria. Pe de altă parte, această atenție la detalii poate îngreuna capacitatea persoanelor cu TSA să vadă imaginea de ansamblu sau să înțeleagă nuanțele sociale.
În plus, multe persoane cu autism întâmpină dificultăți cu gândirea abstractă și imaginația. De exemplu, o persoană cu autism poate avea dificultăți să înțeleagă metaforele sau glumele și tinde să ia orice i se spune în sensul literal. Cu toate acestea, nu înseamnă că persoanele cu TSA nu sunt creative. De fapt, mulți copii cu autism pot da dovadă de abilități creative, în domenii cum ar fi muzica, scrisul, artele vizuale. Unii dintre ei pot avea o capacitate incredibilă de a memora și a reaminti informații,ceea ce poate fi util în domenii precum istoria, științele sau literatura.
Părinții de copii cu autism trebuie să cunoască faptul că în creierul acestora există diferențe structurale și funcționale, care le modifică felul în care percep lumea și în care răspund la stimuli. Înțelegerea acestor diferențele îi poate ajuta să acorde cel mai bun sprijin pentru copiii lor și să se adapteze mai bine nevoilor și abilităților lor unice. Este important să conștientizeze, de asemenea, că modul de a gândi al copilului cu autism nu este inferior modului considerat normal de gândire.
Pur și simplu este un alt fel de a înțelege lumea, ceea ce reflectă diversitatea cunoașterii umane și diferitele moduri în care creierul nostru procesează informații.
Ca urmare a modificărilor structurale și funcționale, dezvoltarea și exprimarea copiilor cu autism sunt diferite față de copiii considerați ”tipici”. Printre comportamentele comune care apar la copiii cu autism sunt următoarele:
În funcție de vârstă, copiii cu autism pot avea manifestări diferite, din punct de vedere al interacțiunilor, comportamentului și abilităților. Mulți părinți de copii cu autism ar putea constata ceva deosebit în comportamentele lor abia după vârsta de doi ani. În perioada preșcolarității, apoi în școală, aceste elemente devin mai evidente și sunt un prim indiciu înainte de stabilirea diagnosticului de Tulburare de Spectru Autist. Iată la ce elemente pot fi atenți părinții, în funcție de vârsta copilului:
Copilul de 2 ani sau mai mic poate avea o serie de manifestări care sugerează un potențial diagnostic de autism. Printre cele mai frecvente se numără:
Manifestările prezentate mai sus devin din ce în ce mai evidente la copilul de 3 ani, mai ales că el ar trebui să fie integrat în colectivitate, la grădiniță. Părinții de copii cu autism pot observa la această vârstă că cei mici îi ignoră pe colegii de grădiniță, nu intră în jocuri de grup, ci preferă să stea deoparte, să se joace singuri, nu par să asculte de educatori , nu răspund la nume sau când sunt întrebați ceva, nu sunt interesați de diverse jucării. Este posibil să se observe și alte simptome:
Mulți copii cu autism pot avea obiceiuri alimentare rigide și pot fi foarte pretențioși la mâncare. Unii preferă alimente moi sau cremoase precum iaurtul, supa sau înghețata; alții au nevoie de stimularea pe care o oferă alimentele crocante sau , câteodată, legumele. Acest lucru poate limita semnificativ alimentația unui copil cu autism.
În plus, unii copii cu autism pot încerca să consume lucruri necomestibile, inclusiv pietre sau vopsea
Ceea ce se observă tot mai des, pe măsură ce copilul crește, este o nevoie foarte puternică de ritualuri și repetiție. Copiii cu autism pot avea reacții foarte ample dacă cineva deranjează ordinea anumitor lucruri sau le perturbă rutinele.
Repetițiile sunt una dintre mărcile TSA, fie că este vorba de anumite gesturi sau expresii pe care copilul le repetă, pentru că fac parte din ritualurile sale care asigură previzibilitatea și diminuează anxietatea.
Abaterea de la rutină poate fi greu de suportat de către copiii cu autism, chiar supărătoare și pot refuza activitățile cu care nu sunt obișnuiți, ba chiar pot avea crize de furie în condiții de schimbare.
În alte medii decât acasă, copiii cu autism pot fi copleșiți de prea mult input senzorial (adică hipersensibilitate). Problemele senzoriale sunt acum considerate un simptom al autismului, deoarece majoritatea copiilor și adulților din spectru au și probleme senzoriale. Când creierul se luptă să facă față aportului senzorial, cum ar fi sunetul, lumina și mirosul, copiii pot deveni copleșiți și pot avea tendința de a fugi într-un mediu mai liniştitor, de a deveni agresivi sau de a experimenta o criză. În majoritatea cazurilor, problemele senzoriale devin semnificativ mai ușoare pe măsură ce copiii cresc.
Dacă la vârstele mai mici nu a fost pus încă un diagnostic, comportamentul și reacțiile copilului de 4 ani poate permite deja încadrarea sa în diagnosticul TSA. Sunt prezente toate simptomele de mai sus și câteva în plus:
O mare problemă este legată de siguranța copiilor cu autism este faptul că se pot rătăci destul de ușor, pentru că au tendința de a pleca fără avertisment de lângă părinți (elopement sau bulting). Într-un sondaj, realizat cu 800 de părinți, peste 50% au raportat că copiii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani cu TSA s-au rătăcit mult mai frecvent decât frații lor.
Râsul este o însușire înnăscută la om, care marchează starea de bucurie. Desigur că și copiii cu autism râd atunci când ceva îi face fericiți sau îi distrează. Cu toate acestea, mulți copii cu autism pot prezenta și un râs paradoxal, care nu arată că se simt bine, dimpotrivă.
Unii dintre ei râd pentru a elibera frica, tensiunea și anxietatea. Ceea ce este foarte greu de înțeles (și de acceptat) pentru părinții de copii cu autism este că aceștia pot râde sau chicoti fără oprire atunci când cineva plânge.Aceasta reprezintă, de fapt, una dintre strategiile lor defensive, când sunt triști, înfricoșați sau agitați, încearcă să diminueze acest lucru prin crearea de emoțiile vesele, prin retrăirea unor momente amuzante, folosind imagini senzoriale înregistrate și stocate.
Unii dintre copiii cu autism (cu hipotactilitate/ hipopropriocepție/ hipointerocepți, permanente sau temporare) pot râde atunci când experimentează durere. De exemplu, dacă copilul nu simte nimic, se poate scărpina, se poate mușca, se poate lovi cu capul de perete – provocându-și durere, pentru a ușura golul/simți ceva.
Unii copii cu autism pot râde pentru a le face pe plac altora; atunci când aceștia râd la o glumă sau la o situație amuzantă, copilul poate începe să râdă și el (chiar și fără să înțeleagă ce este așa de amuzant).
De exemplu, dacă observă că mama sa a fost mulțumită de râsul său, într-o situație aparent similară, copilul poate începe să chicotească pentru a le face pe plac celor din jur.
În ceea ce privește capacitatea verbală, unii copii cu autism nu vorbesc deloc, alții pot folosi tonuri neobișnuite (vorbesc exagerat de tare, ascuțit sau cântat). Copiii cu autism foarte verbali pot monopoliza conversațiile, fără să arate reciprocitate și interes față de ceea ce dorește sau simte cealaltă persoană.
De asemenea, sunt copii cu autism care pot repeta anumite texte fără să pară că le înțeleg semnificația, posedând ceea ce experții numesc „cunoștințe nefuncționale” – informații pe care le pot recita, dar nu le pot folosi pentru a rezolva probleme sau a purta o conversație.
Deși experiența de a crește un copil cu autism poate fi o adevărată provocare, sunt multe lucruri care îi pot ajuta pe părinți. Printre cele mai importante recomandări pe care le poți aplica sunt următoarele:
Copiii care suferă de tulburări din spectrul autist se pot lupta să aplice ceea ce învață într-un anumit cadru la diverse situații din viață. De exemplu, dacă copilul a învățat să folosească un limbaj al semnelor cu terapeutul, s-ar putea să nu aducă folosească această abilitate și în altă parte. Pentru a consolida învățarea, este important să continui acasă ceea ce copilul învață în terapie sau la diferite programe. Serviciile terapeutice la domiciliu pot ușura foarte mult această tranziție.
Când există un program sau o rutină bine structurată, copiii cu autism tind să se descurce mult mai bine. Stabilește un program, comunică-l clar copilului (atunci când înțelege) și nu te abate de la acesta. Dacă trebuie să modifici programul, din orice motiv, anunță copilul cu cât mai mult timp înainte și reamintește-i cât mai des acest lucru.
Menținerea rutinelor structurate poate ajuta copiii cu autism, în special pentru tranzițiile de zi cu zi care sunt provocatoare, cum ar fi ora de culcare sau dimineața de școală
Recompensarea unui comportament bun este un instrument excelent pentru creșterea copiilor în general și este cu atât mai important pentru un copil care are TSA. Când un copil învață o nouă abilitate sau acționează în mod corespunzător, apreciază întodeauna comportamentul specific, nu aduce laude la modul general. Acest lucru poate ajuta foarte mult procesul de învățare.
Oferă-i copilului o zonă în cadrul casei unde se poate simți în siguranță și relaxat. Aceasta este, uneori, cunoscută ca o „camera senzorială”. Pentru un copil cu autism, un astfel de spațiu înseamnă adesea organizarea camerei și stabilirea limitelor într-un mod care să aibă sens pentru el, cum ar fi folosirea unor indicii vizuale viu colorate pentru a-și delimita zona sigură de zonele generale ale casei. Dacă copilul se comportă în moduri dăunătoare sau auto-vătămatoare, poate fi necesar asiguri anumite măsuri de protecție în casă.
Comunicarea cu un copil cu autism poate fi dificilă, dar există multe modalități de conectare. Învățarea modalităților nonverbale de conectare cu copilul tău poate deschide zeci de posibilități de comunicare. Aceste opțiuni pot implica modul în care vă privești copilul, tonul vocii și limbajul corporal. Chiar și atunci când un copil cu autism nu vorbește, el comunică cu tine cât de bine poate. De aceea, este important să acorzi atenție tuturor acțiunilor sale, de la expresiile faciale ale copilului și sunetele pe care le scoate până la gesturile pe care le folosește dacă își dorește ceva. Este important să înțelegi motivația din spatele acțiunilor copilului tău. Deoarece copiii cu autism pot avea multe dificultăți în comunicarea nevoilor lor, intervine frecvent o stare de stres și frustrare atunci când nevoile lor sunt înțelese greșit sau chiar ignorate. Acesta poate fi motivul pentru care acţionează în maniere neobișnuite, inclusiv cu anumite comportamente considerate violente.
Copiii cu autism au nevoie de joacă și distracție, ca orice alt copil. Terapia este importantă, dar la fel de important este să-ți faci timp pentru joacă. Chiar dacă anumite activități nu par deosebit de terapeutice sau educative, orice poate ajuta copilul să comunice sau să relaționeze social este benefic.
Copiii cu tulburare de spectru autist sunt adesea hipersensibili la diferite tipuri de stimuli, inclusiv zgomote puternice, lumini puternice, anumite tipuri de atingeri și anumite gusturi și mirosuri. În schimb, unii copii cu autism sunt „sub-sensibili”. Lucrează cu terapeutul copilului pentru a afla care stimuli declanșează comportamente perturbatoare și care stimuli sunt mai ușor de tratat pentru el. Fiecare copil cu TSA are stimuli diferiți pe care îi consideră stresanți sau incomozi. A deveni conștient de tipul de stimuli care îl afectează pe copilul tău te va ajuta să identifici și să rezolvi problemele, dezamorsând situațiile care sunt înfricoșătoare pentru copilul tău și creând experiențe pozitive pentru amândoi.
Poți crea un sistem care să se bazeze pe interesele copilului tău, să le integreze într-un un program previzibil, cu o serie de pași ușor de înțeles de copil cu activități foarte structurate, care angajează și menține atenția copilului.
Creșterea și educarea unui copil cu autism sunt responsabilități dificile. De aceea, este foarte important să-ți asiguri propria stare de bine. A lucra cu tine și a te întări, a cere ajutor, sunt abordări sănătoase și necesare în procesul de creștere al copilului cu autism.
Copiii care suferă de tulburări din spectrul autist se pot lupta să aplice ceea ce învață într-un anumit cadru la diverse situații din viață. De exemplu, dacă copilul a învățat să folosească un limbaj al semnelor cu terapeutul, s-ar putea să nu aducă folosească această abilitate și în altă parte. Pentru a consolida învățarea, este important să continui acasă ceea ce copilul învață în terapie sau la diferite programe. Serviciile terapeutice la domiciliu pot ușura foarte mult această tranziție.
Îngrijirea unui copil cu autism este epuizantă din punct de vedere emoțional. Părinții de copii cu autism au o mare responsabilitate, ceea ce aduce foarte mult stres. Ca mamă de copil cu autism este important să aduci un echilibru între timpul oferit nevoilor sale speciale și timpul și energia necesare pentru propriile nevoi, nevoile celorlalți copii din familie, nevoile căsniciei tale, etc. Acest lucri mi este ușor, dar trebuie să înveți să practici auto-îngrijirea.
Chiar și 15 minute pe zi doar pentru tine, în care faci o scurtă ”ședință de relaxare”, meditezi, respiri profund, îți oferi un moment de îngrijire personală sau, pur și simplu, te odihnești sunt foarte importante pentru tine.
În plus, trebuie să-ți recunoști realizările, să te feliciți pentru ele și să nu te blamezi pentru lucrurile pe care nu ai apucat să le faci într-o zi. Dacă scrii o simplă listă cu ce ai făcut în ziua respectivă, vei fi uimită cât de lungă și complexă este. În plus, vei avea mai multă energie să reiei ceea ce nu ai terminat în ziua următoare, cu forțe proaspete.
Uneori te simți descurajată, dar atunci este un moment în care trebuie ”să schimbi cadrul”, să te scuturi de filtrul negativ și să te concentrezi pe orice aspect pozitiv, oricât de mărunt. Vei descoperi câte lucruri uimitoare puteți face, atât tu, cât și copilul tău.
Chiar dacă viața familiei poate fi perturbată, este important ca rutinele și ritualurile să continue, pentru că ele aduc un sentiment de stabilitate, unitate și plăcere. distractive
Ca mamă de copil cu autism este important să îți acorzi timp de adaptare, să ai răbdare cu tine însăți. Va dura ceva timp până vei înțelege în profunzime tulburarea copilului tău și impactul pe care îl are asupra ta și a familiei. Totuși, fiecare experiență îți va aduce noi abilități și mai multă reziliență, astfel că vei putea face față din ce în ce mai bine provocărilor.
În funcție de gradul de dizabilitate, copiii cu autism au dreptul la asistență socială, sub forma prestațiilor sociale, care se acordă la cerere. Pentru aceasta, este necesar să existe un certificat de încadrare în grad de handicap, iar cererea pentru încadrare se depune la DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului) din zona de domiciliu. Pe lângă drepturile generale (alocație de stat, indemnizație pentru creșterea copilului, stimulent de inserție), părinții pot beneficia și de alte drepturi, în funcție de încadrarea copilului.
Copii/elevii/tinerii cu CES, integrați în unitățile de învățământ de masă, beneficiază de alocație zilnică de hrană, rechizite școlare, cazarmament, îmbrăcăminte și încălțăminte în cuantum egal cu cel asigurat copiilor aflați în sistemul de protecție al copilul.
Copiii cu autism pot avea anumite probleme legate de somn, precum: modele neregulate de somn și veghe – de exemplu, pot sta treji până foarte târziu sau se trezesc foarte devreme dimineața un somn mult mai scurt decât ar fi de așteptat pentru vârsta lor, cu treziri care pot dura mai mult de o oră în timpul nopții se pot ridica și desfășura diverse activități preferate sau fac zgomot pentru una sau mai multe ore în timpul nopții.
Cauzele problemelor de somn la copiii cu autism pot fi legate de:
Înainte de a încerca un tratament cu pastile, cel mai bun lucru este schimbarea rutinei copilului la culcare sau încurajarea sa pentru a face suficientă activitate fizică în timpul zilei. Suplimentele cu melatonină ar putea ajuta unii copii cu autism să adoarmă mai repede, să doarmă mai mult și să se trezească de mai puține ori în timpul nopții.
Cele mai utile vitamine pentru copiii cu autism sunt, în mare, cele care ajută orice copil în general. Astfel, vitamina D3 este foarte importantă pentru toți copiii, contribuind la fortificarea sistemului osos, creșterea și remodelarea osoasă, funcția imunitară a organismului, etc. La copiii cu autism, vitamina D3 pare a fi cu atât mai utilă cu cât unele cercetări au arătat că aceștia pot avea o deficiență mai pronunțată a respectivei vitamine.
Unele studii demonstrează că suplimentele cu vitamina D3 la copii cu autism aduc o anumite îmbunătățiri legate de creșterea capacității de a menține contactul vizual, diminuarea comportamentelor repetitive, stimularea comunicării și a interacțiunilor sociale.
De asemenea, vitamina B12 (cobalamina) pare a aduce ameliorări în ceea ce privește creșterea gradului de conștientizare și reacție, o concentrare mai bună, contact vizual, socializare și vorbire, dat fiind că administrarea acestei vitamine este asociată cu diminuarea stresului și anxietății. În același sens, este utilă administrarea vitaminei B6, în asociere cu magneziu, cu efecre pozitive asupra comportamentului, somnului, vorbirii, învățării și interacțiunii sociale. Este un cofactor în producția de serotonină și GABA (un neurotransmițător conectat cu starea de spirit, echilibrarea senzorială, dimiunarea anxietății, hiperactivității, depresiei și stresului). Suplimente multivitaminice, care conțin vitaminele A, D, E și K, dar și majoritatea mineralelor esențiale precum calciu, crom, iod, magneziu, potasiu, seleniu și zinc pot fi utile pentru copiii cu autism.
Desigur că vitamina C este foarte utilă la copiii cu autism. Astfel, un studiu a constatat că copiii cu autism care au luat suplimente de vitamina C au prezentat o scădere semnificativă a comportamentelor stereotipe, cum ar fi mersul sacadat, balansul și baterea mâinilor. Alte studii au arătat că vitamina C ajută la scăderea nivelului de stres și a problemelor gastrointestinale la copiii cu autism.
Deși nu există medicamente specifice pentru autism, specialiștii pot recomanda rețete destinate gestionării unor simptome asociate autismului, de exemplu pentru reducerea agresiunii sau a altor comportamente problematice sau periculoase, pentru diminuarea agitației, axietății, depresiei sau hiperactivității.
Medicația pentru problemele de comportament
Risperdal este un medicament utilizat pe scară largă pentru a trata copiii excesiv de iritabili sau cu comportamente agresive. Risperdal poate calma cu succes copiii cu probleme severe de comportament, permițându-le să funcționeze la școală și în cadrul familiei.
Este important de știut că Risperdal are efecte secundare care includ creșterea substanțială în greutate și modificări metabolice, neurologice și hormonale ce pot fi dăunătoare. Administrarea medicamentului trebuie realizată cu monitorizarea unui profesionist, altfel, unii copii pot suferi daune ireversibile.
Medicamente pentru ADHD asociat
Concerta xl este utilizat pentru simptome că hiperactivitate, agitaţie şi impulsivitate. Medicul poate prescrie clonidin când e vorba de hiperactivitate la copii cu autism. Este important de reținut că utilizarea medicamentelor pentru ADHD poate accentua unele simptome ale autismului, cum ar fi comportament de retragere, teamă, iritare, comportament nelimitat şi repetarea unor atitudini sau anumitor mişcări.
Medicamentele prescrise frecvent pentru a trata depresia sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sau ISRS, care sunt cunoscuti si ca antidepresive. De asemenea, clinicienii pot prescrie un antidepresiv atipic.
Persoanele care se luptă cu depresia pot beneficia și de diverse tipuri de terapii, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia comportamentală dialectică sau mindfulness.
Medicamentele cel mai des prescrise pentru a trata anxietatea sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau ISRS copiilor care sunt extrem de anxioși, dar este important de știut că pacineții pot dezvolta toleranță la ele. Benzodiazepinele pot fi, uneori, prescrise
Nevoile copiilor cu autism pot varia foarte mult, în funcție de gradul de dizabilitate.
Unii copii pot avea nevoie de asistență suplimentară pentru sarcinile de zi cu zi, cum ar fi toaleta, periajul dinților, dușul sau mâncatul.
Pe lângă îngrijirea primară, care este permanentă la copiii cu forme grave de autism, ce nu dobândesc autonomie, un copil cu autism poate avea nevoi precum:
Copiii cu autism pot avea nevoie de sprijin pentru a învăța cum să se comporte în diferite medii sociale. Poate că vor să socializeze cu alți oameni, dar se tem de noi experiențe sociale. Din acest motiv, ei trebuie să învețe abilități sociale, cum ar fi abilități de joc, abilități de conversație, abilități emoționale și abilități de rezolvare a problemelor.
Copiii cu autism pot avea probleme de vorbire și comunicare. Acești copii se pot prezenta mutism, limbaj initeligibil sau lipsit de expresivitate (robotic), ecolalie, memorarea lucrurilor auzite fără a înțelege sensul contextual.
Terapia logopedică este o parte cheie a tratamentului autismului, care îmbunătățește comunicarea generală.
Majoritatea copiilor cu autism pot beneficia din intervențiile psihoteraputice, care îi ajută să se înțeleagă mai bine, să își gestioneze unele emoții, să diminueze comportamente problematice, etc
Aproximativ 40% dintre persoanele diagnosticate cu autism au dizabilități de învățare.
Dizabilitățile de învățare duc la probleme privind interacțiunea socială, organizarea și luarea deciziilor. Autismul poate afecta, de asemenea, intelectul și abilitățile academice ale copilului, matematica, cititul și scrisul fiind principalele domenii problematice.
Copiii cu autism se confruntă adesea cu probleme senzoriale. Problemele senzoriale afectează modul în care interpretează și reacționează la diferite tipuri de stimuli. Aceștia pot include mirosuri, imagini, lumini, sunete și gusturi. În astfel de situații părintele sau terapeutul trebuie să protejeze copilul, îndepărtându-l de stimulii percepuți ca excesivi, să folosească jucării senzoriale pentru a-l învăța să-și controleze simțurile și să gestioneze emoțiile copleșitoare.
Copiii cu autism pot avea crize de plâns inconsolabil, consecință a copleșirii, stresului și frustrării. Crizele pot include și alte comportamente care indică dificultatea copilului de a face față unor situații, precum legănarea, lovirea sau retragerea. Este important pentru părinții de copii cu autism să învețe să gestioneze crizele de plâns.
Uneori, ei pot anticipa că se apropie o astfel de criză, copilul resimțind anumite situații ca foarte dificile, devenind agitat sau copleșit. Părinții pot învăța o serie de abilități care îi ajută cu crizele de plâns:
Să stea liniștiți lângă copil și să-l supravegheze până trece criza
Copiii autisti își exprimă uneori emoțiile printr-un comportament agresiv, care poate fi îndreptat către diverse obiecte sau alte persoane. De exemplu, ei ar putea lovi alți oameni sau ar putea arunca ori distruge obiecte.
Uneori, comportamentul agresiv este îndreptat către ei înșiși (comportament auto-vătămator). Un exemplu este lovitul în cap.
Copiii și adolescenții cu autism s-ar putea comporta agresiv sau s-ar putea răni, deoarece:
Părinții de copii cu autism trebuie să înțeleagă ce este în spatele comportamentului agresiv și să învețe să își adapteze răspunsul, în funcție de nevoile copilului. Este foarte important ca părinții să își păstreze calmul; gestionându-și propriile sentimente și păstrând calmul, părinții modelează un comportament bun de adaptare. În plus, pot răspunde în mod corespunzător nevoilor copilului. De asemenea, este important ca părinții să folosească un limbaj cât mai simplu, cu fraze scurte și clare, pentru a se face înțeles de copil. Poate fi necesară scoaterea copilului dintr-un anumit mediu și ducerea într-un loc sigur, fără prea mulți stimuli, unde nu se poate răni sau nu poate răni alte persoane. Dacă este nevoie de limitarea fizică a copilul care are o explozie agresivă, părintele nu trebuie să folosească o constrângere prea puternică, deoarece poate fi riscantă atât pentru sine cât și pentru copil, în plus poate crește anxietatea copilului și înrăutăți situația.
Cercetările arată că exercițiile fizice pot ajuta la creșterea gradului de funcționare și îmbunătățirea calității vieții copiilor cu autism. Un sport ușor, înotul, drumețiile, jocurile de mișcare, pot fi utile pentru creșterea gradului de adaptare și autonomie.
Astfel de activități pot ajuta și la reducerea comportamentelor repetitive, pot întări abilități motorii, precum alergarea, săritul și aruncarea mingiei, pot contribui la dezvoltarea coordonării și echilibrului.
Diverse jocuri de grup au o funcție socială importantă, oferind copiilor o oportunitate de a socializa într-un mediu natural. Copiii cu autism au dificultăți de exprimare și relaționare, dar mulți dintre ei chiar au nevoie de a intra în relație cu alți copii de vârsta lor, iar programele de exerciții îi pot ajuta în acest sens, dezvoltând totodată și abilitățile de comunicare.
Integrarea copiilor cu autism în grădiniță este o etapă importantă, care necesită adesea ajutor de specialitate. Majoritatea copiilor cu autism întâmpină dificultăți de adaptare, în special legate de comunicare și relaționarea cu ceilalți. Este necesar să existe o pregătire adecvată pentru integrarea în grădiniță, care presupune anumite programe premergătoare, ajutor specializat și activități personalizate. Copilul cu autism poate avea nevoie de o persoană pregătită (shadow) care să îl însoțească la grădiniță și să îl asiste în vederea relaționării cu ceilalți și desfășurării activităților educaționale.
Este recomandat ca părinții de copii cu autism să caute programe de pregătire pentru intrarea la grădiniță, care să permită dezvoltarea unor activități conforme cu abilitățile și nevoile copilului și să reprezinte o punte între familie și noul mediu la care copilul trebuie să se adapteze.
Există multiple programe de lucru pentru copiii cu autism, adaptate în funcție de severitatea fiecărui caz, orientate către valorificarea maximă a potențialului copilului. Dacă anterior autismul era considerat ca o dizabilitate care nu permite spre o viață socială autonomă, astăzi din ce în ce mai mulți specialiști și părinți consideră că un copil autist are șanse reale de dezvoltare prin programe educaționale care presupun diagnosticul precoce și intervenția timpurie, intensivă.
Copilul cu autism beneficiază de un Plan de Intervenție Personalizat, care implică multipli specialiști, precum psihologi și psihiatri, pediatri, neurologi, educatori.
Serviciile de intervenție timpurie sunt foarte importante pentru copilul cu autism. Evaluarea copilului se poate face gratuit și este ideal să se realizeze la copilul mic, sub 3 ani, pentru că intervenția este cu atât mai eficientă cu cât începe mai devreme. Există, de asemenea, furnizori privați, care oferă servicii de evaluare și intervenție timpurie.
Există multiple structuri private care oferă programe de dezvoltare și recuperare pentru copiii cu autism și programe de suport pentru părinții acestora. Pot fi clinici specializate, cabinete de psihoterapie sau organizații care au ca obiect de activitate asistarea copiilor cu autism și a familiilor acestora. Câteva centre de recuperare pentru copiii cu autism sunt:
De asemenea, copiii cu autism și familiile lor pot benefica de ajutor și în cazul unor centre de stat, precum
Recuperarea se poate realiza și în cadrul mai multor clinici care oferă servicii specializate de psihoterapie pentru copiii cu autism, precum:
Copiilor cu autism li se prescriu adesea forme specifice de terapie, pentru a-i ajuta să se dezvolte și să se adapteze mai ușor, dar și pentru a le susține sănătatea fizică și psihică.
Una dintre cele mai eficiente metode de terapie este terapia acvatică, care implică activități structurate ce gravitează în jurul apei. Dezvoltarea abilităților acvatice și a abilităților de înot poate juca un rol esențial în îmbunătățirea calității vieții copiilor cu autism, îmbunătățirea productivității și înțelegerea lumii și a dificultăților ei, prin programe terapeutice semnificative și distractive.
Beneficiile terapiei acvatice la copiii cu TSA sunt bine documentate, aceasta dovedindu-se una dintre formele mai eficiente de tratament.
Apa oferă un mediu sigur și plăcut pentru dezvoltarea fizică, ajutând la reducerea greutății corporale, la relaxarea mușchilor și la scăderea stresului. Aceste proprietăți ale apei îi ajută pe cei cu TSA să își regleze nivelul de anxietate și să reducă unele simptome specifice. Terapia acvatică ajută la îmbunătățirea
Participarea la programele de exerciții în apă îmbunătățesc forța musculară, echilibrul, abilitățile de mișcare și anduranța fără intimidare și cu siguranță. Aceste îmbunătățiri se traduc în beneficii în alte aspecte ale vieții, cum ar fi o mai bună relație cu ceilalți, creșterea autonomiei, îmbunătățirea calității vieții.
Sunt distractive și adesea au ca rezultat o motivație mai mare de a se angaja în activități fizice regulate și cu alții. Apa este un mediu care ajută la relaxare și la diminuarea problemelor senzoriale ale copiilor cu TSA, la calmarea acestora și la prevenirea episoadelor de agresivitate.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale terapiei cu apă este schimbarea comportamentelor sociale și a interacțiunilor sociale cu ceilalți. Atunci când participă la un program de exerciții acvatice de grup, în apă, copiii cu TSA pot învăța cum să se implice cu ceilalți, să coopereze, să-și păstreze calmul, să se organizeze, să păstreze limitele fizice și să împartă echipament. Clinicienii au raportat îmbunătățiri semnificative în inițierea și menținerea contactului vizual, în timpul și după sesiunile de terapie acvatică.
Pentru mulți copii cu autism, terapia acvatică ajută la diminuarea nivelului de anxietate, la creșterea concentrării și menținerea atenției. Programele de terapie acvatică de grup, care se concentrează pe mișcarea funcțională de instruire, pot facilita neurodezvoltarea. De asemenea, mediul acvatic poate ajuta la gestionarea controlului impulsurilor și la creșterea capacității de a urma instrucțiunile.
Descoperă Acvatic Bebe Club, partenerul tău și sprijinul copilului tău în terapia autismului. În acest proces este implicată o echipă de specialiști formată din profesori de înot, psihologi și medici pediatri care ajustează și armonizează programele pentru a se adapta nevoilor copilului tău. Cu materiale educaționale de înaltă calitate, cu instalații performante de purificare a apei, cu un spațiu prietenos, cald și sigur, cu protocoale bine puse la punct, clubul se asigură că fiecare copilaș primește atenția de care are nevoie și o experiență pozitivă și productivă.