Cele mai multe sarcini au o durată de 40 de săptămâni, copiii născuți înainte de săptămâna 37 de sarcină fiind considerați prematuri. Pentru cei născuți între săptămânile 32 și 36, riscurile de probleme pe termen lung sunt minimale. În schimb, bebelușii născuți foarte devreme, în jur de 23-24 de săptămâni, pot întâmpina complicații mai serioase și necesită adesea îngrijire intensivă până când sunt suficient de dezvoltați pentru a merge acasă.
În ciuda provocărilor, datorită progreselor medicale semnificative, bebelușii prematuri au șanse crescute de a supraviețui și de a duce o viață normală.
Hipotonia musculară la bebelușii prematuri reprezintă o problemă neurologică serioasă, adesea întâlnită în perioada neonatală. Termenul medical de „hipotonie” descrie un tonus muscular scăzut, adică o rezistență scăzută la mișcare și slăbiciune la nivelul mușchilor copilului.
Hipotonia poate indica o problemă la nivelul creierului, măduvei spinării, nervilor sau mușchilor. De obicei, prematurii cu hipotonie nu au avut suficient timp să se dezvolte în mod corespunzător în uter.
Medicii pot diagnostica această afecțiune în primele minute de viață, efectuând controale de rutină ale tonusului muscular. Deși hipotonia poate ieși în evidență mai târziu, este de obicei diagnosticată până la vârsta de 6 luni.
Este crucial ca părinte să fii atent dacă bebelușul atinge etapele de dezvoltare aferente vârstei și să îi asiguri orice tratament necesar. Prin exerciții și terapii adecvate, copiii cu hipotonie pot face progrese semnificative în dezvoltarea forței musculare, posturii și rezistenței la efort, sport și activități școlare.
Hipotonia în bebelușii prematuri este adesea, de fapt, un simptom al unei alte afecțiuni. Numeroase condiții pot afecta dezvoltarea normală a sistemului nervos al copilului, ceea ce poate duce la hipotonie. În procesul de diagnosticare, este crucial să se determine dacă sursa hipotoniei este centrală sau periferică, fiind mai frecvente cauzele centrale.
Prematuritatea în sine poate contribui la hipotonia neonatală, deoarece copiii născuți înainte de 37 de săptămâni nu au avut timp suficient să-și dezvolte în mod complet sistemul muscular și nervos.
Afecțiunile asociate cu hipotonia la prematuri includ:
sunt asociate cu afecțiuni ale Sistemului Nervos Central (traume sau leziuni cerebrale, paralizia cerebrală, anomalii genetice)
sunt asociate cu afecțiuni ale sistemului muscular și neuro-muscular (distrofie musculară, afecțiuni ale sistemului osos, ale măduvei spinării)
Deși majoritatea bebelușilor se nasc cu un tonus muscular bun, care le permite să își miște activ mânuțele și piciorușele, bebelușii cu hipotonie arată semne de slăbiciune musculară. Următoarele sunt simptome comune ale hipotoniei la bebelușii prematuri:
Pe măsură ce copilul crește, poate întâmpina întârzieri în atingerea unor etape importante de dezvoltare, cum ar fi:
Tratamentul hipotoniei la bebeluși începe cu identificarea și tratarea cauzei acesteia. De exemplu, dacă hipotonia este cauzată de o infecție, medicul poate prescrie medicamente specifice pentru a trata această problemă. În cazurile în care hipotonia afectează capacitatea bebelușului de a mânca și de a înghiți din cauza tonusului muscular scăzut, medicul tău îți poate recomanda utilizarea unui tub de alimentație plasat în nasul sau în stomacul copilului pentru a asigura aportul necesar de nutrienți.
În unele situații, hipotonia nu are un remediu, dar există terapii care pot ajuta la întărirea musculaturii și îmbunătățirea coordonării bebelușului. Printre opțiunile disponibile se numără:
Încurajează-ți bebelușul să petreacă timp pe burtică, în intervale scurte, crescând treptat durata și rezistența. Poți utiliza o pernă pentru suport suplimentar, un covoraș de joacă sau chiar să îl ții pe pieptul tău.
Încearcă să pui jucării în diferite poziții pentru a-l stimula pe copilaș să le atingă - întins pe spate, pe burtică, pe lateral și, când este dezvoltat suficient, în șezut sau în picioare.
Odată ce bebelușul începe să se târască, stimulează deplasarea pe diverse suprafețe și în diferite zone - pe parchet, covor, iarbă, peste perne, sau chiar urcând scările - pentru a întări musculatura abdominală și a brațelor.
Când bebelușul începe să stea în picioare și să meargă, încurajează plimbările pe diverse suprafețe, aplecarea și ridicarea pentru a atinge jucării și cățărarea pe anumite obiecte pentru a întări musculatura abdominală și a șoldurilor.
Educația acvatică este o formă eficientă de terapie alternativă pentru copiii cu hipotonie musculară, inclusiv pentru bebelușii născuți prematur. Activitățile acvatice precum înotul oferă numeroase beneficii în dezvoltarea senzorială și motorie a copiilor, ajutând la îmbunătățirea tonusului muscular, a coordonării, echilibrului, rezistenței și a stări generale.
Apa oferă flotabilitate și rezistență, lucru esențial pentru utilizarea eficientă a musculaturii, eliminând în același timp o parte din dificultățile întâlnite în mod normal din cauza gravitației.
Astfel, apa permite copiilor cu hipotonie să se miște mai ușor, într-un mediu relaxant. O atmosferă liniștită este esențială deoarece copii cu hipotonie tind să se încordeze excesiv în încercarea de a-și susține greutatea corpului.
Pentru bebeluși și copii mici, există diverse dispozitive de plutire care pot oferi o experientă mai ușoară și mai plăcută în apă. Inelele acvatice pentru gât sunt ideale pentru bebeluși, permițându-le să se mențină în mod confortabil la suprafață folosindu-și brațele, picioarele și mușchii trunchiului.
https://www.childrenshospital.org/conditions-and-treatments/conditions/m/muscle-weakness-hypotonia
https://www.childrens.com/specialties-services/conditions/muscular-disorders-hypotonia
https://www.rch.org.au/kidsinfo/fact_sheets/Low_muscle_tone/
https://www.nhs.uk/conditions/hypotonia/causes/
https://www.healthline.com/health/hypotonia#signs
https://www.kinetic.ro/hipotonia-scaderea-tonusului-muscular-la-copii
https://www.kinetobebe.ro/post/hipotonia-la-bebelusi